Dacă îți faci griji că animăluțul tău ar putea avea o problemă cardiacă, îți dorești să știi cum poți preveni bolile inimii sau ai curiozități în legătură cu acest subiect, cred că articolul acesta îți poate fi de mare folos.

Diana Mocanu ne-a venit în ajutor și ne-a răspuns la câteva curiozități.

Î: Întrebarea pe care o punem de fiecare dată în această serie de interviuri. De ce ai ales cardiologia?

R: Interesul pentru cardiologie a apărut din curiozitate, în studenție. Aveam multe întrebări, la care nu primeam răspuns.

La vremea aceea accesul la informație era extrem de redus, însă întrebările mele și-au găsit răspuns prin studiu individual din literatura medicinei umane și din medicina veterinară.

Motorul interior al organismului, cordul, l-am găsit fascinant, prin toate mecanismele lui de reglare a circulației sângelui, care ne ține vii. Mă impresionează în aceeași măsură și astăzi. 

Î: Cum ne dăm seama că animăluțul nostru are o boală de inimă? Care sunt semnele? 

R: În rare cazuri semnele pot fi acute, fulminante și spectaculoase.

De cele mai multe ori boala cardiacă este cronică, evoluează lent, pe parcursul unor luni sau ani.

Ce pot observa proprietarii este că blănosul lor slăbește, oricât ar mânca, coloana vertebrală devine foarte evidentă, obosește repede, nu mai are aceeași rezistență la joacă, doarme mai mult. Respirația poate deveni mai frecventă și mai superficială, iar la efort intens sau entuziasm, apar episoade de leșin. Poate apărea și tusea, însă nu există neapărat tuse cardiacă. Ea apare la pacienții cu boli cardiace, în contextul unei boli respiratorii asociate.

Boala cardiacă, prin consultații de prevenție, nu trebuie să fie neapărat o surpriză.

Î: Când se recomandă consultul cardiologic? 

Recomandarea consultului cardiologic este:

• pentru rasele de câini (Pinscher pitic, Teckel, Bichon Maltese, Bichon Havanez, Cocker, Beagle, Yorkshire, Shih-tzu, Chihuahua, Pechinez), sau pisici (Maine Coon, British Shorthair, Scotish, Persană) cu predispoziție de boli de inimă, la orice vârstă
• la animăluțele cu vârsta peste 10 ani
•  pentru toți pacienții care urmează să treacă printr-o anestezie.

Î: De ce tușesc animalele? Ce înseamnă tusea?

R: Tusea se declanșează doar atunci când sunt stimulați anumiți receptori specifici, care se găsesc doar în zona aparatului respirator superior. De aceea atunci când animaluțele tușesc, se investighează aceste zone, iar tratamentul este orientat în această direcție. Însă nu trebuie exclusă neapărat o boală cardiacă, deoarece acestea se asociază de cele mai multe ori cu bolile respiratorii. Problemele inimii declanșează reacții respiratorii și problemele respiratorii pot afecta motorul central și anume cordul. La rasele toy, de exemplu, care au deja o predispoziție de boli cardiace, cum ar fi boala valvulară mitrală, pot avea și colaps traheal care determină accesele specifice de tuse scurtă și sâcâitoare. Două patologii diferite, cu o tuse pentru care pacientul ajunge la medicul veterinar.

Tusea doar de „origine cardiacă” este rară, se întâlnește la câini atunci când inima mărită apasă pe trahee sau atunci când apare edemul pulmonar. 

Î: Care este cel mai important sfat pe care dorești să îl oferi proprietarilor de animale care vor citi acest articol? 

R: Să își simtă și să își asculte animăluțul, să fie curioși și să aibă curaj să lămurească orice nedumerire cu medicul veterinar și să stabilească împreună cu acesta un plan de prevenție pentru companionul lor.

Și cel mai important, să fie conștienți că animăluțele îmbătrânesc mult mai repede decât noi.