Ce este fluidoterapia?

Terapia cu fluide reprezintă o componentă esențială în medicina veterinară și constă în administrarea de lichide special formulate pentru tratamentul unor boli sau chiar prevenirea lor.

De ce?

Mai bine de jumătate din greutatea corporală a unui animăluț este reprezentată de apă, de aceea acestea trebuie să își asigure hidratarea prin consumul de lichide în fiecare zi. În mod normal, aportul necesar de lichide este asigurat prin consumul de apă, însă există anumite situații, patologice sau nu, prin care acest aport nu este asigurat.

De exemplu, un animal clinic sănătos care este supus anesteziei generale va avea nevoie de fluidoterapie pentru menținerea tensiunii arteriale normale în timpul procedurii, cât și pentru a înlocui eventualele lichide pierdute în timpul intervenției chirurgicale. În plus, cateterul amplasat servește drept punct de acces în cazul în care este necesară administrarea medicamentelor de urgență.

Un animăluț bolnav care nu consumă apă, nu mănâncă sau care pierde lichide prin vomă sau diaree are nevoie de fluide pentru a acoperi pierderea. Unele patologii (insuficiența renală, de exemplu) pot cauza dezechilibre al electroliților, cum ar fi sodiul sau potasiul. În cazul acestora, terapia adecvată cu fluide va corecta tulburările electrolitice.

Ce conține o perfuzie?

Există mai multe tipuri de fluide care se pot folosi, însă medicul veterinar este cel care alege tipul de fluid care va ajuta cel mai bine animăluțul. Fluidele conțin apă, desigur, sodiu, potasiu, plus alți electroliți și/sau glucoză. Majoritatea acestor fluide sunt administrate pe cale intravenoasă, așadar pentru siguranța animalului, toate fluidele sunt sterile, ceea ce necesită ambalare și manipulare specială.

Cum se administrează fluidele?

Alegerea metodei de administrare a fluidelor diferă în funcție de starea clinică a pacientului. În majoritatea cazurilor, fluidele sunt administrate printr-un cateter (branulă) plasat în vena animăluțului, cum ar fi vena cefalică, de la unul dintre membrele anterioare sau venele safenă internă și externă de la membrele posterioare. Această metodă de administrare se numește terapie cu fluide intravenoase (IV) și necesită spitalizare de medie/lungă durată.

Prin intermediul accesului intravenos putem introduce lichidele în organism destul de repede, iar cu ajutorul unei pompe de infuzie putem stabili și controla în permanență timpul, cantitatea și rata de lichide care sunt administrate.

Durata unei perfuzii intravenoase poate varia între 3 și 10 ore. Pe perioada administrării, pacientul este în permanență monitorizat, fiind evaluate constantele fiziologice: frecvența cardiacă, frecvența respiratorie, tensiunea arterială, termperatura, timpul de reumplere capilară etc.

Protocolul de terapie intravenoasă se decide doar în urma unor analize de sânge și neapărat în contextul clinic, istoric și anamneză. Analizele de sânge care decid protocolul sunt hemoleucograma și profilul de electroliți.

Hemoleucograma evaluează cantitativ și calitativ celulele sângelui (globule roșii, globule albe, trombocite) furnizând informații atât despre numărul tuturor tipurilor de celule sanguine, cât și despre mărimea, forma și alte caracteristici fizice ale acestora. Această analiză oferă informații despre volumul de sânge circulant și dacă acesta trebuie corectat prin hidratare intravenoasă.

Electroliții (sodiu, potasiu, calciu, magneziu, fosfor, clor) sunt esențiali pentru funcționarea sistemului muscular și nervos, pentru menținerea echilibrului acido-bazic (pH-ul) și asigurarea hidratării, funcții de bază ale organismului. Prin determinarea lor cantitativă se decide ce tip de dezechilibru electrolitic trebuie corectat.

Terapia cu fluide nu este o terapie de sine stătătoare, ci una adjuvantă, utilizată împreună cu alte terapii pentru:
– corectarea deshidratării sau menținerea gradului de hidratare normală
– corectarea tulburărilor electrolitice și/sau nutrienților esențiali
– a servi ca vehicul pentru anumite medicamente intravenoase.