Ioana Agafițe este stăpâna motanului foarte iubit de mulți dintre voi, Aschi și cea care are grijă de pielea și de blănița patrupezilor care ne vin în vizită, oferind consultații dermatologice. Fiind membru atât al societății române, cât și europene de dermatologie, ne-am gândit să profităm puțin de experiența ei, punându-i câteva întrebări de mare interes în această perioadă.

În anotimpul călduros apar multe probleme dermatologice, dar și multe întrebări în legătură cu îngrijirea blăniței. De asemenea, mașina de tuns este folosită foarte des, indiferent de specie, dar hai să vedem când și cum o folosim.

    Î: De ce ai ales dermatologia?

R: Totul a început ca o joacă, niciunul dintre colegii mei nu voia să preia cazuistică din această sferă, însă eu m-am încumetat și cu timpul totul s-a transformat în pasiune. Întâmplător sau nu, prima carte de medicină veterinară care mi-a ajuns în mâini a fost una de dermatologie, acum 22 de ani, când am cumpărat-o dintr-o librărie. Pe vremea aceea nu se găseau cărți cu specific veterinar nicăieri, era singura din toată librăria.

    Î: Care este cea mai mare îngrijorare a proprietarilor de câini și pisici, atunci când vine vorba de piele sau blană? 

R: Năpârlitul. Cel mai des auzim întrebarea „de ce năpârlește câinele sau pisica mea? ” sau „este normal să îi cadă blana?”. Și răspunsul, din păcate, este da. Napârlirea este un fenomen fiziologic, normal, care trebuie să se întâmple, nu este o boală sau o problemă pentru animăluț. Animalele năpârlesc pentru a-și reînnoi blănița și pentru a-și putea regla temperatura corpului mai eficient, atât vara, cât și iarna. Iarna au nevoie de blană mai deasă și mai densă, iar vara mai rară. Reglarea temperaturii se corelează cu lungimea, grosimea și densitatea firului de păr, în funcție de rasă.

Creșterea sau căderea părului este influențată în principal de fotoperioadă și de temperatura ambientală, dar și de alți factori precum nutriția, hormonii, starea generală de sănătate și genetică. Schimbările de temperatură și lipsa anotimpurilor bine definite influențează foarte mult și năpârlirea. Așadar, câinii și mai ales pisicile care petrec foarte mult timp în casă, expuși doar la lumină artificială năpârlesc aproape tot timpul anului. Știm că pentru proprietari este destul de neplăcut să aibă păr peste tot în casă. Soluția pentru această problemă este periatul zilnic sau săptămânal. 

    Î: Suplimentele pentru blană ajută? Recomanzi ceva anume? 

R: Cel mai folosit, eficient și ușor de administrat supliment pentru piele și blană este uleiul de somon, care conține acizi grași esențiali Omega 3 (EPA, DHA). Cu multe beneficii pentru blană și piele sunt și acizii grași Omega 6, 9, vitaminele A, E și zincul. Suplimentele se recomandă ca adjuvant în afecțiunile dermatologice, pentru refacerea pielii și blănii. Pot face blana mai mătăsoasă, mai lucioasă, însă din păcate nu vor minimiza năpârlitul.

    Î: Cum îngrijim blana patrupezilor? Cât de des se recomandă spălatul?

R: Pisicile nu se spală deloc, decât în cazul în care își murdăresc blănița și nu poate fi curațată decât prin spălare. De asemenea se spală uneori, când suferă de boli de piele, cu șampoane speciale medicamentate. Majoritatea pisicilor au o aversiune față de apă așa că spălatul le supune unui stres major. Singura rasă care necesită toaletare specială și băi regulate este rasa Sphinx.

Câinii care nu au probleme dermatologice se spală la intervale cuprinse între o lună și 3 luni sau chiar mai rar, pentru cei care locuiesc doar afară.

Dacă este necesar, câinii pot fi spalați și mai des, săptămânal sau la 2 săptămâni, atât timp cât baia nu le afectează blana și pielea. Se recomandă folosirea doar a șampoanelor speciale pentru câini, blânde cu pielea. Spălatul des poate îndepărta stratul lipidic care protejează pielea/bariera cutanată. Baia terapeutică, folosită în cazul în care avem o afectiune dermatologică, este una dintre cele mai folosite metode de a aplica medicația și este nelipsită din planul de tratament.

    Î: Există rase de câini care se toaletează în condiții speciale?

R: În funcție de rasă, toaletarea se face diferit. Unii câini, Bichon, Shih Tzu, Yorkie, Caniche/ Pudel se pot tunde cu mașina de tuns, lăsând 3-5 cm din lungimea blănii, care să protejeze pielea. Westie, Schnautzer și alți terieri se trimează sau se tund doar cu foarfeca. Sunt rase de câini, precum Husky, Malamut, Chow Chow, Samoied, Pomeranian/Spitz, Akita, Golden Retriever, Labrador, care nu se tund niciodată, doar se perie, pentru a preveni încâlcirea. De asemenea, câinii cu părul scurt și neted nu se tund. Cel mai bine este să ascultăm și să urmăm întotdeauna sfatul și indicațiile unui groomer profesionist.

    Î: Pisicile se tund? 

R: Pisicile nu se tund.

Reglarea temperaturii, mai ales atunci când este foarte cald, se face foarte greu dacă sunt tunse foarte scurt. Pe lângă stresul cu tunsul în sine (zgomotul mașinii de tuns, baia etc), senzația pielii golașe este foarte neplăcută pentru ele, pisicile având receptori foarte sensibili la nivelul pielii. Bineînțeles există și situații în care trebuie să tundem pisica, ca de exemplu cele cu blană lungă și încâlcită, unde periatul este foarte dureros și imposibil. Inclusiv această situație poate fi evitată prin periatul regulat. Însă, oricare ar fi motivul pentru care decidem să ne tundem pisica, recomandarea este ca lungimea blăniței să rămână de minim 2-3 cm.

    Î: Care este cel mai important sfat pe care dorești să îl dai proprietarilor de blănoși? 

R: Cel mai important sfat este să fim atenți la deparazitarea externă. Dermatita alergică la înțepătura de purice este una dintre cele mai întâlnite afecțiuni dermatologice la câine și cea mai frecventă alergie la pisică. Această reacție de hipersensibilizare la înțepătura de purice, cu manifestări pruritice foarte urâte, poate fi foarte ușor prevenită prin deparazitare externă corectă, realizată pe tot parcusul anului, inclusiv la pisicile care locuiesc doar în casă. 

Este suficientă prezența unui singur purice pasager pentru ca alergia să se manifeste și nu este neapărat necesar că animăluțul nostru să aibă purici în blăniță. Tratamentul dermatologic începe cu deparazitarea externă. Înainte de orice suspiciune se verifică statusul antiparazitar. Majoritatea pacientilor petrec luni de zile scărpinându-se, lingând și muscându-și diferite părti ale corpului, cu diete stricte, proteine puține, medicație diversă, dar fără să fie deparazitați extern corect.

Un alt sfat important ar fi să ne informăm cu privire la toate particularitățile rasei de câine pe care dorim să o aducem în familie.  Un animal este o responsabilitate și un angajament important și trebuie să ni-l asumăm atât sănătos, cât și bolnav, mai ales dacă individul are în spate moșteniri genetice defectuoase. Ca de exemplu Buldogul francez sau Labrador moștenesc genetic Dermatita atopică, o boală care are nevoie de tratament tot restul vietii. 

Concluzia? Lăsăm mașina de tuns în mâna specialistului în grooming, deparazităm extern regulat și lăsăm pisica în pace.