Ce este etilenglicolul sau antigelul?

Antigelul este o substanță cu gust dulce și fără miros care se pune în majoritatea produselor automotive pentru a preveni înghețul. Această substanță mai poate fi găsită în concentrații mai mici în lichidul de spălat parprizul, lichidul de frână, ulei de motor, vopseluri, soluții de developare a filmului, impregnatori pentru lemn și cerneală pentru imprimantă.

Cum ajung câini să facă intoxicație cu antigel? 

Câinii pot fi atrași de etilenglicol din cauza gustului dulce. Multe animale beau volutar antigel dacă acesta este scăpat pe jos sau curge din motorul mașinii, iar toxicitatea produsului este foarte mare. Chiar și cea mai mică cantitate, ca o jumătate de linguriță/kilogram corp poate determina moartea animalului.

Care sunt semnele intoxicației cu antigel? 

Efectele intoxicației se divid în trei stadii:

  • Stadiul 1 – în primele 30 de minute de la ingestie, semnele pot fi de: letargie, vomă, incoordonarea mișcărilor, urinare și sete excesivă, scăderea temperaturii corpului, crize convulsive și comă. 
  • Stadiul 2 – la 12-24 ore de la ingestie, majoritatea simptomelor se reduc drastic, ceea ce induce proprietarii în eroare. În acest stadiu, câinii se deshidratează, iar frecvența cardiacă și respiratorie cresc.
  • Stadiul 3 – la 36-72 ore de la ingestie apar semnele de insuficiență renală, cu simptome  precum depresie, letargie, lipsa apetitului, vomă, crize convulsive, producere minimă de urină.

Practic, etilenglicolul are ca efecte producerea de cristale de acid oxalic în rinichi, ceea ce duce la scăderea funcției rinichilor până la 0. Câinii cu această intoxicație trebuie tratați în primele 8-12 ore de la ingestie, altfel, șansele de supraviețuire sunt extrem de mici.

Cum se diagnostică intoxicația cu etilenglicol? 

Cea mai precisă metodă de a confirma intoxicația cu antigel este prin măsurarea concetrației acestuia în sânge, metodă care nu este cea mai la îndemână, iar rezultatul poate veni prea târziu.

Antigelul este convertit în ficat în compuși toxici care afectează direct rinichii, iar acest lucru se poate vedea pe analizele de sânge. Astfel, realizarea analizelor de biochimie, împreună cu o anamneză sigură și cu apariția simptomelor de insuficiență renală pot fi edificatoare pentru diagnostic.

Alte teste care se efectuează:

  • probă de urină;
  • examen cu Lampa Wood asupra urinei, lăbuțelor și botului, pentru a observa colorantul care se pune de obicei în antigel ca mijloc de avertizare.

Dacă suspectezi că patrupedul tău a ingerat antigel alertează cât mai rapid medicul veterinar, deoarece antidotul (alcoolul etilic) are efect doar dacă este administrat în primele 8-12 ore. Prognosticul este rezervat spre grav odată ce semnele clinice s-au instalat.