Dacă îți împarți viața cu o pisică, știi deja ce unică și specială este, de la arta cu care a fost creată la temperamentul ei câteodată capricios. O patologie cu tot și cu totul neobișnuită întâlnită adesea la pisici este hiperestezia sau așa numita neuro-dermatita atipică a pisicilor. Acest sindrom reprezintă, de fapt, o sensibilizare anormală a pielii cu manifestări și cauze variate, unele încă nedescoperite. 

Hiperestezia: simptome 

Cei mai mulți proprietari observă că pisica lor are momente în care începe brusc să se agite, poate chiar în timp ce doarme liniștită, începe să alerge prin casă și se întinde să se lingă agresiv pe spate, de obicei la baza cozii sau chiar să își muște coada. Crizele au o durată scurtă, de câteva secunde, minute. Acestea se pot întâmpla o singură dată sau chiar de mai multe ori pe zi. Pentru unele pisici, acest sindrom le afectează viața din cauza frecvenței crizelor. 

 Alte simptome ale hiperesteziei feline pot fi:

• Schimbare bruscă a atitudinii – pisica doarme pe canapea și deodată se ridică și începe criza;
• Pupile dilatate și privire fixă, cu ochi sticloși;
• Agitație;
• Mișcări violente ale cozii;
• Spasme musculare;
• Vocalizări însoțite de hâsâit;
• Spălat excesiv pe trenul posterior;
• Blană zburlită sau piloerecție;
• Mușcatul zonei de deasupra cozii;
• Reacționează la atingerea spatelui.

Nimeni nu știe exact cauza certă a acestui sindrom, însă au fost identificați factori care intervin în apariția acestei patologii. Se pare că cea mai pare pondere o are stresul în apariția acestui sindrom.  

Crizele pot fi o manifestare a altor boli sau pot apărea fără o cauză anume. Din diagnosticul diferențial amintim: 

• Dermatita alergică la purici, infecții ale pielii;
• Pielea uscată și cu prurit;
• Obezitatea;
• Epilepsie sau crizele grand mal;
• Stres;
• Lipsă de activitate și stimulare mentală;
• Tulburare de comportament obsesiv compulsivă;
• Dureri la nivel coloanei sau bazinului, ca urmare a traumatismelor;
• Infecții sau abcese la nivelul sacilor perianali;
• Hipertiroidism.

Hiperestezia: diagnostic și tratament 

Nu există un test specific pentru acest sindrom. Diagnosticul se pune după o vizită la medicul veterinar care va investiga și va exclude toate bolile amintite mai sus. Printre investigațiile recomandate se numără: analizele de sânge complete ca biochimia, hemoleucograma și hormonii tiroidieni, radiografia de coloană, examene neurologice și examene dermatologice. 

Tratamentul poate fi specific (stabilit de medicul veterinar, în funcție de patologia împreună cu care se manifestă) și nespecific. Cele mai multe îmbunătățiri pe care le poți aduce sunt în gestionarea stresului:

• Eliminarea stresului pe cât posibil. Multă stimulare mentală, eliminarea plictiselii prin joacă zilnică și oferirea resurselor de manifestare a comportamentului natural (cățărat, vânat, teritoriu, ascuțit gheruțe) ajută la bunăstarea per total a pisicii tale;

 Iată un video informativ despre cum să identifici stresul la pisici Jackson Galaxy – Stress in cats.

• Controlul paraziților prin deparazitări externe regulate;
• Schimbarea dietei cu una de bună calitate (super premium), bogată în aminoacizi esențiali și proteine de calitate, majoritar umedă; 
• Suplimentarea hranei cu ulei de somon de calitate superioară pentru conținutul în Omega 3;
• Crearea unei rutine zilnice în casă și a unui spațiu sigur și calm pentru pisica ta;
• Ulei CBD, care are rol anxiolitic și antiiflamator, diminuează din frecvența crizelor;
• Suplimente alimentare ca Wecalm, cu Triptofan sau Peptazină, care cresc producția de serotină și oferă o stare de calm pisicii;
• Medicație cu gabapendină, la recomandarea medicului veterinar.

Hiperestezia este un sindrom care, în general, nu pune viața pisicii în pericol. Sunt pisici care rămân nediagnosticate toată viața. Situația se complică atunci când crizele sunt foarte dese și implică simptome precum mutilarea cozii, infecții ale pielii sau atunci când sindromul apare în urma unei patologii mai grave cu implicările ei aferente. Fiecare pisică răspunde diferit la tratament, însă la majoritatea pisicuțelor crizele se remit complet sau scad în frecvență și intensitate odată cu îmbunătățirile aduse în mediu și în viața lor.