„Răcesc pisicile?” este întrebarea pe care o pun mulți proprietarii atunci când observă că animalul lor de companie strănută, tușește sau are ochii înlăcrimați. Termenul de „răceală” este des folosit, dar la pisici nu vorbim despre aceeași răceală pe care o cunoaștem la oameni. În medicină veterinară, aceste manifestări sunt cel mai adesea legate de complexul bolilor respiratorii virale feline, dintre care rinotraheita virală felină este una din cele mai importante.

Bolile respiratorii virale sunt printre cele mai frecvente motive pentru care proprietarii solicită consultații pentru pisicile lor. În special puii, pisicile nevaccinate sau cele care trăiesc în colectivități (adăposturi, crescătorii, colonii) sunt extrem de vulnerabile.

Ce este rinotraheita virală felină?

Rinotraheita virală felină este o boală respiratorie acută produsă de herpesvirusul felin de tip 1 (FHV-1). Virusul afectează mucoasa respiratorie și oculară, provocând inflamații și secreții abundente.

Caracteristicile acestui virus:

• are afinitate pentru epiteliul conjunctival și respirator;
• rămâne latent în organism după infecția inițială;
• se reactivează în condiții de stres sau boală concomitentă.

Cum se transmite rinotraheita virală?

Direct: prin contact apropiat cu o pisică infectată (secreții nazale, secreții oculare, salivă).

Indirect: prin obiecte contaminate (boluri, jucării, litieră, transportoare). Virusul rezistă un timp în mediu, dar este distrus relativ ușor de dezinfectanți obișnuiți.

Pisicile din adăposturi, crescătorii sau case cu mai multe animale sunt cele mai expuse. Stresul (mutări, introducerea unui nou animal, călătorii, intervenții chirurgicale), prin scăderea imunității,  favorizează reactivarea virusului și apariția simptomelor.

Simptomele „răcelii” la pisici

Deși proprietarii le numesc „răceală”, manifestările clinice sunt, de fapt, semne ale unei infecții virale. Cele mai frecvente sunt:

• strănut repetat și secreții nazale (seroase sau mucopurulente);
• lăcrimare excesivă și conjunctivită;
• secreții oculare;
• inflamație oculară severă, cu risc de ulcere corneene (tipic pentru herpesvirus);
• tuse, respirație zgomotoasă sau dificultăți respiratorii;
• febră, letargie, anorexie.

În cazuri severe, mai ales la pui sau pisici imunocompromise, poate apărea pneumonie și deshidratare.

Un detaliu important: herpesvirusul produce mai frecvent leziuni oculare (ulcere, cheratită), iar calicivirusul – leziuni orale (ulcerații bucale, gingivite).

Diferența față de răceala umană

Un aspect liniștitor pentru stăpâni este că aceste boli nu se transmit la oameni. Virusurile feline sunt specifice speciei și nu au relevanță pentru sănătatea umană. Totuși, pentru pisici, impactul este mult mai serios decât o simplă răceală la oameni. Boala poate deveni cronică, cu recidive frecvente, și poate lăsa sechele oculare permanente dacă nu este tratată corespunzător.

Diagnosticul în cabinet

Medicul veterinar stabilește diagnosticul pe baza istoricului și a semnelor clinice. În cazurile complicate, se pot recomanda:

• teste PCR pentru identificarea virusului;
• colorări citologice și culturi bacteriene pentru infecțiile secundare;
• examen oftalmologic pentru depistarea ulcerelor corneene.

Tratamentul rinotraheitei virale

Nu există un tratament care să elimine complet virusul din organism. Terapia este de suport și vizează reducerea simptomelor, prevenirea complicațiilor și sprijinirea organismului în procesul de vindecare.

Recomandările uzuale includ:

• antibiotice (doar în caz de infecții bacteriene secundare, frecvente din cauza secrețiilor abundente);
• colire și unguente oftalmice pentru conjunctivită și ulcere corneene;
• antiinflamatoare și decongestionante (folosite cu prudență și doar la recomandarea medicului);
• iminostimulatoare (L-lizină) ca supliment alimentar;
• terapie de suport (hidratare, alimentație corespunzătoare, menținerea unui mediu cald și lipsit de stres).

Caliciviroza felină: o altă „răceală” a pisicilor

Pe lângă rinotraheita virală cauzată de herpesvirus, un alt agent major implicat în „răceala la pisici” este calicivirusul felin. Și acesta face parte din complexul bolilor respiratorii virale feline, dar are particularitățile sale.

Calicivirusul se transmite la fel de ușor ca herpesvirusul – prin secreții respiratorii și contact direct sau indirect cu obiecte contaminate. Spre deosebire de FHV-1, calicivirusul are o mare diversitate de tulpini, ceea ce explică de ce boala poate avea forme clinice variate.

Deși se poate caracteriza prin simptome respiratorii (strănut, secreții nazale, conjunctivită), boala are câteva manifestări specifice:

• ulcerații orale dureroase pe limbă, gingii sau palat, care duc la salivare abundentă și refuzul hranei;
• gingivită și stomatită cronică la unele pisici, cu inflamații persistente în cavitatea bucală;
• șchiopături tranzitorii (poliartrită virală), mai ales la pisoi, cauzate de inflamația articulațiilor;
• febră, letargie, anorexie.

Care este diferența dintre rinotraheita virală și calicivirusul felin?

• Rinotraheita (FHV-1) afectează în special ochii și aparatul respirator superior, ducând la conjunctivită severă și ulcere corneene.
• Calicivirusul afectează cavitatea bucală și articulațiile, prin ulcere orale și șchiopături.

De multe ori, cele două virusuri pot coexista la aceeași pisică, ceea ce face tabloul clinic mai complex.

Vaccinarea anuală: cea mai eficientă protecție împotriva bolilor respiratorii virale feline

Cea mai eficientă protecție împotriva rinotraheitei virale și a calicivirozei este vaccinarea anuală.

Ambele virusuri – FHV-1 și FCV – sunt incluse în schema de vaccinare anuală de bază a pisicilor, iar imunizarea este recomandată atât pisicilor de apartament, cât și celor cu acces liber afară.

Este important de știut că vaccinul nu elimină complet riscul de boală. O pisică vaccinată poate totuși să intre în contact cu virusul, dar simptomele vor fi mult mai ușoare, durata bolii mai scurtă, iar riscul de complicații severe va fi redus semnificativ. Practic, vaccinul nu doar că protejează pisica ta, ci limitează și răspândirea acestor boli extrem de contagioase în comunitățile feline.

Când trebuie să mergi la veterinar?

Un strănut ocazional nu este întotdeauna un motiv de panică. Dar dacă pisica ta are secreții abundente, nu mănâncă, respiră greu sau are ochii inflamați, este esențial să ajungi la veterinar. Puii, seniorii și pisicile cu boli cronice sunt cele mai vulnerabile și pot dezvolta complicații grave.

Prin vaccinare, prevenție și reducerea stresului, riscul de boală scade considerabil. Iar atunci când apar simptome, vizita la medicul veterinar este esențială pentru a preveni complicațiile și a asigura o recuperare bună.

Programează o consultație la Arcadia Vet – echipa de medici veterinari este pregătită să pună diagnostic și să trateze corect infecțiile respiratorii virale: 0232 923.